La Tzara

Ce
La Tzara - Ferma (in fine, ferma sample, cu obiectiv "turistic", destinata in special copiiilor)

Unde
Km 36 pe autostrada Bucuresti-Pitesti

Venind dispre Bucuresti, chiar dupa ce treceti podul peste rau, exista un indicator cu logo-ul fermei si va anunta ca trebuie sa faceti dreapta. Apoi drumul este scurt, presarat si el cu cateva indicatoare in copaci/ semnalizare pe asfalt.
Pentru a va intoarce, la iesirea din parcarea fermei faceti stanga si, dupa cateva sute de m, treceti pe sub pod, dupa care veti putea urca pe autostrada in sensul catre Bucuresti.

intrarea

Cand
2014 vara

Cum
Ajunsi acolo, nu eram complet siguri ca e deschis/ ce se intampla. Asta poate si pentru ca eram obisnuiti cu Ferma Animalelor, despre care voi scrie in curand, unde numarul de vizitatori este evident mai mare chiar si in zilele noroase.
La marginea paduricii, intre lanuri de porumb si terenuri cu iarba pur si simplu, nu e niciun "vecin" in jur.
Parcarea este un mic teren cu iarba ingradit, incap cred vreo 20 de masini. Dupa care o gheretuta de lemn plasata la intrarea in spatiul fermei propriu-zise este locul de unde poti procura bilet de intrare (10 lei/ persoana, copiii sub 2 ani au intrarea gratuita; in pret este inclusa o bautura pentru adulti - bere la draft/ apa plata/ suc acidulat - nu am inteles logica, pentru ca preturile sunt egale - pentru care nu am putut lua un suc fara acid, granini, ci doar cola&co sau apa plata, iar in pretul biletului pentru copii este inclusa o plimbare de cateva minute cu poneiul/ un suc - ei au voie la granini (?! - inteleg ca sunt copii, dar pe inventar arata la fel sumele produselor oferite gratuit)). Tot la gheretuta gasesti plase cu bucatele de morcov din care pot oferi de mancare animalelor - 2ron/ plasuta, tot felul de figurine de animalute, zorzonele pentru copii, acadele pe bat etc.
Poteca lunga
- pe stanga 3 cai adulti care au un tarc generos, mari amatori de morcovi, apoi poneii care stau la calareala, apoi gastele care convietuiesc cu iepuri (animalele nu stau in custi, lucru care ne-a placut, dar au si cotete amenajate in care se pot adaposti in caz de ploaie/ noaptea).
- pe dreapta capre, vitei, magarusi, struti - din fiecare cam 3, tarcuri mici separate.

vedere dinspre iaz si foisor catre intrare, poteca de-a lungul careia se gasesc tarcurile

iazul, aproape in intregime

Zona de foisor, cu bar in mijloc si cateva mese plus o terasa amenajata alaturi cu mese suplimentare. Copiii au cateva oite colorate pe care sa topaie, alaturi se fac mancaruri la gratar. Tot la bar poti achita costul separat pentru plimbare cu barca pe iaz (10 ron/ 30minute). Langa iaz o mica zona cu nisip si jucarii aferente.

locul de joaca, vazut de langa iaz/ foisor

Mai la dreapta, in mijlocul pajistii, loc de joaca (tot cost separat) cu trambulina mare, topogan, ceva sisteme de catarat, tiroliana, leagane. Cativa ponei pasc pe alaturi si tot trag catre copii. Un loc cu nisip amenajat sa aiba si ceva umbra, cateva mese la care poti sta cat supraveghezi copiii.

 Overall, a fost liniste, a fost placut, oamenii au fost amabili, le-am incercat pe toate (mai putin inchiriatul de caiace pentru plimbat pe Arges si nu am intrebat de lectiile de echitatie pentru ca nu ne interesau si uitasem de ele). Nu as trece insa prea des prin iesirea din Bucuresti prin zona Militari pentru oferta lor. Chiar daca nu suntem fani aglomeratie, Ferma Animalelor prezinta ceva mai multe alternative si amenajari pentru a te asigura ca depasesti o ora si jumatate - doua fara sa apuce sa se plictiseasca minorul care te insoteste. Dar sigur se vor dezvolt continuu si lucrurile arata bine, promitator, vom repeta excursia.

Cele 3 poze cu foisor/poteca, iaz si locul de joaca sunt facute din acelasi punct, pentru a va face si o idee asupra spatiului si impartirii acestuia.

Daca va tenteaza, in luna august au oferta speciala:

 

Pentru mai multe informatii ii gasiti aici:
www.latzara.ro
pagina facebook

am veni, am vidi, v-am dici!

Regete

Firme de curierat rapid

imagine preluata de pe willlukang.com

De cateva luni, trimiteam colete cu Otto Curier.

Raspundeau repede la apel, nu faceau o suta de fite cum ca trebuia sa ii anunt cu atat si atat timp inainte, se incadrau in ora maxima pe care le-o dadeam, daca venea din scurt, soferul ma suna sa ma intrebe daca sunt gata coletele, erau toti amabili si, foarte important cand ai colete mai mari de 1-2 kg si uneori si usor voluminoase, aveau tarife mici pt pachete maricele (pt un colet de vreo 8 kg si voluminos am platit pana in 35ron). De asemenea, pachetele au ajuns mereu rapid, la timp, poate chiar mai repede decat ma aseptam, si in stare buna.
Acum cateva zile, nu merge apelat numarul lor de telefon, intru pe site si aflu ca de la 14 iulie sunt redirectionata catre Cargus, cu care au incheiat un "parteneriat".

Asadar, despre Cargus.

Pe scurt, apelul efectuat la ei pentru ca asa ma redirectiona anuntul de pe site-ul Otto Curier a fost singura experienta cu ei. Mai departe le-am dat papucii.
Redau din memorie si subiectiv dialogul cu centralista:
(politeturi bla bla)
- Avand o relatie buna cu cei de Otto Curier, apelez la dvs pentru a trimite un pachet, vad ca ma redirectioneaza la dvs.
- Da, spuneti-mi detaliile despre pachet.
(incep ca de unde, catre unde, ca e colet bla bla)
- Auziti, inainte sa intru in detalii, stati putin, as vrea sa imi spuneti ce tarife aveti, ca sa stiu daca e cazul sa...
- Pai ce fel de contract aveati la Otto?
- Nu aveam, sunt persoana fizica,  v-am spus.
- Spuneti-mi detaliile despre pachet (si o ia de la cap si pe repede-roboteste cu intrebarile, incerc sa zic hai sa ii raspund). Ce contine pachetul?
- Aaa, ihm (m-am blocat jumate ca incercam sa revizuiesc lista obiectelor din pachet, jumate ca nu stiam de ce ma intreaba, nu mi se mai intamplase la cele 50 de pachete trimise cu diversi curieri in ultimul an)
- Deci ce e in el?
- Trebuie sa va raspund cu detalii sau generic, ce tip de produse sunt? (erau si multe si unele sigur necesitau explicatii ce is alea etc)
- Hm (si pufaie zambind arogant, stiti sunetul), paaai, daca nu ne spuneti tot ce e in el acum cu lista completa mie, o sa vada cel care verifica cand vine la dvs (cu intonatie de "sac, deja te-am prins")
- Poftim? Cum, cine verifica?
- Pai da, cand vine o persoana de la noi, verifica continutul coletului si vede daca nu corespunde cu lista pe care mi-ati dat-o mie.
- Adica nu astept cu coletul sigilat? (asta era prima intrebare a TUTUROR curierilor intalniti: "e coletul gata, impachetat, tot?". Pana la Cargus mi-a fost)
- Nu, ca tre sa verifice.
- Doamna, adica eu astept cu ele desfacute, vine, se uita, confrunta lista, si apoi ma apuc de impachetat?
- Da! Asa se procedeaza.
- Pai si eu daca am 5 colete cu multe obiecte stau cu scotchul in mana sa ambalez in hartie pe masura ce se uita el? Va dati seama cat ne ia, plus ca am si un copil mic si...
- Asa se face.
- Bun, pai atunci multumesc, dar o sa caut o alta firma, nu pot asa.
(e, aci nu mai stiu ce mi-a raspuns doamna, o fraza politicoasa, dar apasata, pe stilul "faci cum vrei")
Need to say more? Da, ca mi se pare o incalcare a intimitatii mele, ca pana si la posta scriu "haine", nu las postarita sa pipaie chilotii pe care ii trimit lu' mamaie, ca numai rapid nu mi se mai pare curierul, cel putin in partea in care tre sa interactionez eu cu el si ca oricum imi amintesc ca am parlamntat nitel si pe tema faptului ca era 18:00 fara cateva minute cand am initiat apelul si e prelua comenzi cu ridicare in ziua respectiva doar pana in 18:00 si nu stie daca mai vine cineva dupa el in seara respectiva. Bun si a doua zi, asta e. Doar ca aparent nu bun.

Solutia de avarie a fost Urgent Curier.

Mai apelasem la ei cand nu imi era la indemana numarul celor de la Otto, inainte sa ma conving ca sunt foarte ok acestia, deci ocazional.
Pe plus:
Tarife destul de mici, la fel, mai ales la pachetele mai mari.
Ajung la timp, in stare buna.
Pe minus:
Iti cer minim 2 ore in avans, dar de fapt te cam indeamna/ trag de tine sa ii astepti vreo 2 ore jumate (si cand s-a intamplat sa ajunga dupa aproape 3 ore si sa le spun ca nu mai are cine le da pachetul, au trantit-o frumos cu "si nu mai puteati sa stati la adresa 10 minute?" Asta dupa ce te-ai dat peste cap sa le faci favoarea sa ii astepti 40-45 min peste timpul pe care il comunicasesi la inceputul convorbirii cu centralista. Si nu, nu vorbesc despre perioade cum este Ajunul Craciunului, cand ei sunt suprasolicitati si traficul un haos, ci o zi normala)
Se fumeaza in masinile lor (stiu cum e cu fumatul, nu am nimic cu fumatorii, doar ca parca nu oricum, oriunde), se scrumeaza pe acolo, desi pe scaunul alaturat mai e cate un plic cu "documente" in tranzit (al unui client ma refer). Mi se pare ca te poti da jos din masina, ca oricum stai macar 5min sa completezi toate cele.
Se intampla sa nu aiba sa iti dea marunt (aka bacnote de 1 ron) sa iti dea rost cei 1/5-2.5 ron

Clasicii Fan Curier:

Pe plus:
Seriosi
Pachetele ajung la timp, in stare buna.
Pe minus:
Sunt destul de solicitati probabil, cert este ca si lor le trebuie marja de minim 2-3 ore sa ajunga la tine (chit ca stai la 5-6 minute cu masina de 1 dintre sediile lor).
Cu ei mi se pare cel mai dificil sa aproximez in cat timp ar ajunge la mine, tre sa fii efectiv "pe faza, ca vine curierul".
Tarifele nu sunt cele mai mici.

Nemo express:

Am avut doar cateva experiente cu ei, foarte similare cu cei de la Fan Curier, daca nu chiar mai bune.

TNT:

Mi-au lasat o impresie extrem de buna atunci cand am fost eu destinatarul sau cand am trimis colete cuiva care avea contract cu ei si trebuia doar sa le inmanez foaia printata si pachetul.
Cand a trebuit sa trimit insa ceva miiiic mic si le-am spus ca nu am contract cu ei, au uitat sa ma roage sa ma asez inainte sa imi comunice tariful (era peste 28 ron pt un pliculet de 100 si ceva de grame).

Sprint Curier:

Am trimis cu ei 1 data sau de 2 ori. Am facut comanda pe site, ca altfel nu am reusit, am trecut un interval orar, au venit vreo 2-3 ore dupa acel interval orar, au bocanit la usa (nu telefon inainte, nu nimic), n-au inteles ce era gresit in asta, ba chiar au avut o atitudine oarecum enervanta. Ulterior, mi-a comunicat si destinatarul, care era, circumstantial, intr-o relatie constanta cu ei, ca nu sunt cei mai seriosi, intr-adevar.


A se lua in considerare ca vorbesc despre experiente din Bucuresti, cu destinatari in diverse colturi ale tari.

am veni, am vidi, v-am dici!

Vila Foxy - Predeal

Ce
Vila Foxy (sau Fox Valley) - Predeal


Unde
Predeal - pe drumul care urca spre Trei Brazi, in partea superioara


Cand
2013 vara

pozele sunt culese de pe google, sa va puteti face o idee despre aspectul ei similar cu cel vizitat 








Cum

Ce ne-a facut sa alegem locul si sa stam acolo pana la finalul sejurului:

• Faptul ca a fost o plecare relativ spontana si locatia, disponibilitatea si pretul se potriveau cu situatia de moment

•   Locatia - nu este intr-un sir de vile, ci sta singurica intr-o palma de poiana intre paduri

•   Locul de joaca - au o curte cu spatiu decent unde se pot parca 3-4 masini la adapost si inca vreo 2 pe alee, plus o zona cu cateva leagane - si pt copii mici si pt mai mari, un topogan, trambulina, casuta si alte cateva minunele pentru copii

•   Faptul ca aveam acces la bucatarie (dotata satisfacator)

• (pentru cine conteaza, au si gratar in curte, alaturi de cele 2 mese aflate sub foisor)

Ce ne-a facut sa ramanem la stadiul de am venit, am stat o data, a fost ok-ish, dar nu va fi locul nostru de vacantat:

•  Camera pe care noi am prins-o libera si am rezervat-o a fost la parter. La partea cu ocupatul ne-am dat seama ca e de fapt un demisol, deci trebuia urcata o scara pana la spatiul comun de unde se iesea afara. Si geamuri mici, terasa evident nu. Deci nu ce ne imaginasem din informatia "la parter".

•  Tot pe motiv de demisol, umiditate foarte mare si lipsa aerisirii corespunzatoare, baia noastra era de la primul dus incolo de la umeda in sus (spre murata)

•  Prinzand si o perioada ploioaso-noroasa, toate cele de mai sus au fost putin amplificate. Si daca aici am fost intelegatori, stanjeneala pe care am simtit-o tot sugerand noi sa se dea putin drumul la caldura seara (seara, la munte, la demisol, pe ploi si temperaturi de stat cu hanoracul pe tine... se cam cere). Proprietarii nu au spus nu, dar au facut-o cam cat sa se incalzeasca caloriferul, apoi s-a inchis robinetul si a doua zi incepea deja jena sa te duci sa ceri iar. (Vorbind cu un cuplu care a stat la o camera de la etaj, problema cu umiditatea si racoarea nu exista aproape deloc, asa ca puteti incerca varianta asta daca doriti, ei pareau multumiti in punctele astea.)

•  Faptul ca seara, pe la 10-11, se intampla sa se sugereze, nu oblige, ca "faceti cum vreti", a se da stingerea in curand in spatiul interior comun (livingul cu televizor si spatiu de mancat). Poate catalizat de faptul ca proprietarii locuiesc si ei acolo si izolarea fonica nu e una grozava. Dar nah... mai ai chef sa te si lalai, glumesti, vorbesti seara. Ca doar e concediu. Ori sopteala la 10 si ceva si ochii aruncati la usa sa nu vina cineva deranjat parca nu se pupau cu relaxarea dorita.

Pretentiile sunt... de bun simt sa spunem, doar ca nu sunt idealul de relaxare pe care il doresc unele persoane, aici ramane sa isi stabileasca fiecare ce i se potriveste.

Overall vila arata foarte bine, este curata, gazdele sunt mereu la indemana daca ai nevoie de ceva, dar si ca sa simti ca nu esti de capul tau, ci cumva "acasa la cineva".

Later edit: M-am decis ca am fost politicoasa in postare si, recitind-o, nu reda cu adevarat o anue latura a parerii mele.
Chiar esti, nene, cu ghimpele-n coasta uneori.
Am dat recent peste recenzia unui nene care se plangea de acelasi lucru (se cazase cu cateva luni inaintea noastra acolo, deci nu erau in vreo saptamana nefasta pe care am prins-o si noi si el, chiar asta e stilul). Poate ca mai exagera si el, cateodata "clientul lor" isi ia foarte in serios rolul de "stapanul lor". Ce m-a surprins insa este felul in care i-a raspuns doamna gazda. Nenea mentiona, pe langa treaba cu supravegherea constanta, aparent exagerata in cazul lui. faptul ca a cerut un tirbuson si patronul grec a facut o gluma cum ca sa nu uite sa il returneze, ca romanul mai face din astea, hahahah. Nenea nu a reactionat urat pe moment, dar nu i s-a parut o gluma potrivita si a exprimat fix asta in recenzie. Eeeei, dar gazda, doamna gazda, i-a raspuns intr-un acatist (cu greseli care m-au zgariat pe creier) ca e rasist ca il face pe domnul gazda grec, ca nu il recomanda de client nimanui, ca ea l-a primit in gazduire seara tarziu cand a sunat-o ca ar vrea loc (daca nu iti convenea ora, doamna gazda, puteai refuza clientul, e usor sa te plangi de el dupa ce ti-a bagat banu' in buzunar), ca se plimba fix pana in ora check-out-ului si alte cele. Si ce e treaba matale?

Asa ca ce sa zic, trimiteti-va acolo copiii adolescenti care vor sa se duca singuri in excursie, dar voi sa stiti de fapt tot ce fac si mai ales ce nu fac bine. Se vor bucura de un leagan si iarba verde barem.

am veni, am vidi, v-am dici!

Miciu Flici - casuta Pinga Laka

Ce
Cazarea Miciu Flici - casuta Pinga Laka 
(cu 2 dormitoare. mai exista si o casuta cu 3 dormitoare)

Unde
Plaiu Talii. Cand ajungi din Bucuresti in Breaza, pe stanga (venind de pe valea Prahovei pe dreapta deci) se desprinde din drumul principal o trecere pe un mic pod (in dreptul intersectiei este un magazin cu mobila sh import Germania), dupa care a 2a sau a 3a intrare pe dreapta este Talea. Urcati pe drumul acesta cativa km (pana in 5, dupa aproximarea mea de ne-sofer) si ajungeti la o poarta galbena de lemn de unde se coboara pana la o curte cu multi paleti colorati pe grad.

Din zone central si semi-centrale ale Bucurestiului pana la Plaiu Talii (inainte de Talea) se face mai putin de 2 ore in conditii de trafic lejer. Apoi se mai face un sfert de ora sa intorci si rasucesti gatul de cateva ori, vorbesti la tel ca sa gasesti poarta galbena (tip: e mai usor sa te uiti dupa magazin, singurul de acolo, care e vecinu’). Inca 5min sa cobori panta pana la intrarea in curtea propriu-zisa, tapetata cu paleti vopsit multicolor, multe cauciucuri si ele asortate, din care ies trandafiri de tot felul de nuante, esti intampinat de Ilie, cu care vorbisesi la telefon, un catel, al doilea catel, un pui de gaina si o casuta pe dreapta (cea de pe stanga are 3 dormitoare, prea mare asadar, a noastra e cu 2) cu o antena de satelit vopsita si ea si pe care zice “pinga laka” si eu am uitat sa intreb de ce, iar acu imi vine sa il sun sa-l intreb. Dar e 02:26AM, zic pas. [insert video care va explica mai bine (si probabil si mai scurt ca vorba-lunga-eu) cum arata casuta si un strop din imprejurimile ei. Pana la Predeal, pe trafic de week-end, dar nu foarte aglomerat, am facut sub o ora in ambele sensuri.



 si alaturi de casuta:

Magazie/ Politie

Cand
Iulie 2014  

Cum

Incercat din oferta de distractii:

• Trambulina (asta doar incercata a ramas, e intr-un stadiu de imbatranire avansata si nu am vrut sa facem vreo luxatie o data cu ea.

• Leaganele (de copii mici, de copii mari, de plastic, de lemn, de cauciuc) :D

• Hamacul (acu vreau si eu, vor si ailalti unul)

• Topoganul (ok, nu eu personal, dar prin extensie am decretat ca e distractive si alunca tare)

• Balansoarele de lemn (sunt undeva spre 10, in caz ca obosesti in cei 30m dintre 2 seturi) – astea au fost printre preferatele noastre ACESTE balansoare, mai ales pe motiv de la botul verandei :)

• Panourile de baschet

• O trotineta de pici (tot prin extensie, s-a decretat ca starea era destul de buna) - Groapa cu nisip (care nu ar f mult nisip, dar are multe jucarle caracteristice si atrage)

• Cateii: preferatul a fost un pui de catel nou aciuat pe acolo, Bobi, care era cu noi peste tot, de am chemat intariri sa vina sa il ia de pe ulita cu masina sa il intoarca acasa, se departase de se pierdea singur pe-acolo.

• Gainile… pe scurt, le-am botezat “termite”... nici unghiile de la picioare nu le crutau.

• Masina de spalat vase (acu parca n-am refuza nici noi una), cuptorul cu microunde, aragazul (cu exceptia unui ochi), panoul de incalzire, caloriferul, frigiderul, televizorul, internetul, mini laptopul cu filme si desene) si nu mai tin minte ce mai era s-au dovedit functionale si satisfacatoare.

• Si, evident, imprejurimile: dealuri, padurici, vaci si cai care nu ajungeau singure la iarba de sub botul lor si trebuiau ajutate cu cate 2 fire pe minut, ulita etc

Ai efectiv tot ce iti trebuie: in baie deasupra masinii de spalat rufe erau detergent, balsam, solutie de pete, uscator de par. In bucatarie gasesti ustensile si vesela mai mult decat strictul necesar, pastile pt masina de spalat vase, exista filtru pt apa potabila, bureti, sare, na, toate minunile necesare (culmea! Nu si prosop de sters maini/ vase. Nu ca ar fi deranjat, doar a parut fantastic ca au putut rata ceva)

La tiroliana doar ne-am catarat pe o platforma pt priveliste, pt piscina a fost cam racoare ca sa se poata incalzi apa, dar era montata, de masina de spalat rufe nu am avut nevoie, uscator de par nu folosesc, la mega-giga colectia de dvd-uri nu am atentat (3 corpuri de dulap pline ochi cu seriale si filme artistice de toate soiurile, poti citi titlurile lor daca ti-ai uitat cartea acasa si n-ai ce face vreo ora). De optiunea cu bucatareasa nu am intrebat pt ca nu ne-am pus problema sa apelam la ea. Nu am inchiriat nici bicicletele, dar ele exista, alaturi de o gramajoara de triciclete si alte minunele pe care le poti folosi gratuit.

Gazdele sunt amabile, te implica in viata lor de acolo daca simt/ se iveste ocazia (mai o praji, mai o mana de ceva la gaini, mai o joaca intersectata), au fost f draguti cand un membru din tabara noastra a observat tufele de capsune si a decis ca trebuie degustate. De mai multe ori. (se vad in poza de mai sus, intre balansoare si veranda)

Per total, locul e f colorat, curtea nu e stilizata intr-un mod ordonat, ci mai degraba colorata si la figurat, ceea ce ajuta la sentimentul de acasa si nu la hotel, unde lucrurile sunt aliniate si la distante egale, casa este curata si dotata cu necesarul si destul peste, e un raport investitie mica-rezultat bun greu de egalat. Ne-am simtit bine, nu am regretat decizia luata deloc, ne-am intors cu mai multa pofta de mancare, de liniste, de stat la aer si mai pasnici. Ne-am mai duce, poate nu prea curand, nu e un loc unde sa vrei sa te duci in fiecare concediu (ca treaba cu avutul grija de mancare-vase non-stop parca rupe din senzatia de concediu, ca esti obisnuit sa dai cu ochii de mai multa lume, sa fie varietate si in afara cazarii, ca parca e nitel cam multa liniste, ca altfel te-ai obisnuit sa iti faci concediile, ca vrei si la mare, ca vrei si la munte din ala chiar munte, nu zona sub-montana, alegi ce vrei din motivele astea).

Minusuri:

• Cabluri destul de multe (pe masura numarului de aparate pus la dispozitie) si de la vedere. La noi nu au fost probleme, insa daca mergeti cu un copil care e magnetizat cu pol opus decat cel al prizelor si firelor…tre sa va ganditi la ceva solutii si improvizatii (cel mai evident este in cazul frigiderului, care trebuie bagat in prize din dormitorul de alaturi, cu firul mergand pe sub usa (deci nici usa nu se inchide 100%) si practic priza e pe jos, la maxim de accesibilitate.

• Izolare fonica din categoria strumf – nu se aude tot, dar poti purta o conversatie cu persoana din cealalta camera fara sa ridici prea mult tonul si daca vrei sa speli vase sau sa faci sex salbatic cand altii dorm…well, be sure you enjoy the possibility of getting company 

• Si totusi, daca n-ai chef sa gatesti? Terasele nu’s chiar dupa colt si, desi esti “la tara”, nu ploua cu bunataturi gata de cumparare, cum ne asteptam.

Am coborat de 2 ori pana in piata oficiala (prima zi la amiaza, a doua zi la pranz) si era deschise 2, respective 3 tarabe, cu cateva legume (2-3) si cu lapte-branza. Desi am intrebat si gazda si 2-3 persoane din sat, nu am reusit sa gasim pe cineva sa ne vanda oua. Pana la intalnirea cu mega image. E adevarat, nici noi nu am fost f calculate si pregatiti cu mancarea de acasa, se putea o aprovizionare mai temeinica, dar mna, speram la oferta loco de treburi eco-bio-tarano-gustoase.

Par a fi vorbit mai mult de minusuri pentru ca restul e conform aparentelor/ asteptarilor create de prezentarea de pe site. Enjoy si voi!

Daca vi s-a facut pofta, sa va zic si unde gasiti pastila, nu?

http://miciuflici.ro/ si

facebook Miciu flici country (pozele de aici reflecta foarte bine realitatea de la fata locului)

ps: Daca ajungeti si voi, spuneti-le ca v-ati dus datorita noua, avocatii lui "pastrati-l pe Bobi!" :)  


[LE - iulie 2014]: Am cumparat in schimb 2 tipuri de miere de la o tanti pe a carei poarta scria pe o bucatica de carton ca vinde asa ceva. Am desfacut ieri unul dintre borcane si ne furam unul altuia din fata ce era uns cu mierea aia. Parfumata, vascoasa, dar lichida, grozava! O gasiti pe drumul spre mega image, pe aceeasi parte cu magazinul. afisul e cam cat o coala A4, asa ca tre sa fiti atenti, noi era sa o ratam a doua oara.

de asemenea, off-topic: wtf s-a intamplat cu 3 brazi? In mai putin de un an chiar. Am oprit cu cativa m inainte, am stat cu gura cascata cateva secunde, am inchis-o pt grimasa de tristete si am facut cale intoarsa. – atv-uri peste tot si mai ales de inchiriat, parcare privatizata, terenurile vecine pline de semne cu acces interzis, proprietate private, intesat de oameni, masini si treburi de businissareala :(

am veni, am vidi, v-am dici!